Psihologia, psihoterapia si prejudecatile

Psihologia & Psihoterapia
Mituri vs Realitate

Care este prima imagine care iti vine in minte cand te gandesti la un psiholog?

O canapea pe care esti invitat sa te intinzi, in timp ce pe un scaun langa tine psihologul iti noteaza distant cuvintele pe o foaie de hartie si te intreaba din cand in cand: „Si asta cum te-a facut sa te simti?”

Poate te gandesti inevitabil la nebunia pura din aziluri, ca dintr-o scena de film cu un psiholog imbracat intr-un halat alb lung care se plimba relaxat pe holurile spitalului in timp ce pacientii isi etaleaza nebunia in fata camerelor de filmat.

In cele ce urmeaza incerc sa raspund la 10 din cele mai raspandite idei preconcepute despre psihologie, psihologi si terapie. Raspunsurile mele sunt subiective, ele vin din viziunea si stilul de lucru in care m-am format, si sunt valabile la mine in cabinet. Sper sa iti aduca mai multa claritate si sa iti contureze mai realist asteptarile de la terapie.

Haideti sa vedem ce este adevarat din tot „ce se spune”.

.

Oamenii apeleaza la terapie din nenumarate motive. Sunt oameni obisnuiti cu probleme obisnuite, de zi cu zi. Se poate sa ceara sustinere in perioade dificile ca pierderea unei persoane apropiate, pierderea locului de munca, trecerea printr-un divort, mutarea intr-un alt oras/tara. Altii isi doresc sa isi imbunatateasca relatiile, sa isi creasca stima si imaginea de sine sau au nevoie de suport in a gestiona o boala cu care se confrunta.

In definitia lui, cuvantul terapie inseamna tratament, inseamna a vindeca. Iar pentru asta serviciile de psihoterapie se adreseaza depresiei, tulburarilor anxioase, dependentelor si nu numai. Alti oameni pur si simplu vor sa isi reduca stresul cotidinan. In ritmul accelerat al societatii actuale multe persoane se indreapta spre terapie pentru a gestiona mai bine echilibrarea responsabilitatilor de la locul de munca cu responsabilitatile familiale din rolul de partener in cuplu sau de parinte. Iar timpul personal, de calitate, devine aproape de negasit.

Ce vor spune ceilalti despre mine daca afla ca merg la psiholog? Daca ma intrebi pe mine, vor spune ca este un semn de maturitate: este mare realizare sa fii dispus sa faci ceea ce este necesar sa ai grija de tine, sa fii mai bine. Asadar, de ce exista aceasta prejudecata?

Tind sa cred ca influentele de pe piata de business si-au pus accentul mai profund decat ne dam seama. Am asimilat cultul personalitatii puternice, insa la pachet au venit si consecintele faptului de a fi slab, de a nu fi suficient de bun sau de puternic. Poate am fost tachinati, intimidati de catre altii, evitati sau exclusi cu totul, de catre prieteni sau chiar familie. Drept urmare ne-am invatat repede lectia: nu ne aratam complet si autentic celorlalti, nu le aratam vulnerabilitatea din noi pentru a nu experimenta inca o data respingerea celorlalti. Ne camuflam sub un zambet care acompaniaza sec schimbul de replici: „Ce faci? Bine.”

Imagineaza-ti cum ar fi sa fie la fel de taboo sa apelezi la un ortoped cand ti-ai rupt piciorul? Sau la un cardiolog pentru hiper-tensiune. Sanatatea mintala are rolul ei alaturi de cea fizica pentru a fi in echilibru.

Sa ai aproape de tine un cerc social care sa te sustina este un mare avantaj. Fie ca vorbim de prieteni sau de membrii de familie, ei iti pot fi de mare ajutor in perioadele dificile. Insa se poate uneori sa ai nevoie de o perspectiva obiectiva, din afara.

Ce aduce psihologul diferit de un prieten este pregatirea sa profesionala. Suntem formati sa ascultam. Cu adevarat sa te ascultam. Insa nu ne oprim numai aici. Tehnicile cu care lucram au fost construite, verificate si consolidate prin zeci de ani de cercetare empirica, cu ajutorul a sute de mii de alti oameni, care au apelat la psiholog ca si tine, si carora le-au fost benefice pe termen lung.

Psihologia se bazează metodele de cercetare stiintifica pentru a investiga comportamentul uman. Ceea ce înseamnă că variabilele sunt controlate și definite operațional, permitandu-le experimentatoriilor să testeze diferite ipoteze și să utilizeze analize statistice pentru a determina probabilitatea ca astfel de rezultate să fie datorate doar intamplarii.

Cu totii stim bancurile cu „O echipa de cercetatori britanici / americani…”. Uneori dupa ce auzim ultimele cercetări psihologice, avem tendința de raspunde cu un Da / Bineinteles ironic. Nu este necesar sa cercetam ceva ce toata lumea stie.

Toata lumea stie ca Opusele se atrag, dar si ca Cine se aseamana, se aduna. Aceste credinte contradictorii exista deoarece exista dovezi anecdotice care sa sustina ambele parti. Doar cercetarea controlata ne poate ajuta sa determinam in ce circumstante este adevarat si in ce circumstante este adevarat contrariul.

De ce oamenii își pierd timpul cercetand chestii care sunt doar bunul simț?Acesta este chestia despre bunul simț – doar pentru că ceva se pare că ar trebui sa fie adevarat nu inseamnă neapărat că este așa.

Ai livra șocuri electrice potențial fatale unui străin doar pentru că ti-a spus o persoana aflata intr-o pozitie de autoritate? Bunul simt te face sa spui cu empatie că nu, dar psihologul Stanley Milgram a demonstrat intr-un faimos experiment de obedienta că majoritatea oamenilor ar face exact asta (Milgram, 1963).

Cercetările psihologice au demonstrat, de asemenea, descoperiri care pot fi contraintuitive. De exemplu, datorită efectului bystander, ne putem astepta sa primim mai puțin ajutor atunci când ne aflam intr-o multime de oameni, decât atunci când sunt doar câteva persoane prezente in jurul nostru (Darley & Latané, 1968).

Psihologul si psihiatrul sunt doua profesii diferite. Amandoi specialistii se ocupa de probleme de sanatate mintala, insa au abordari si formari diferite.

• Psihiatrul este specialist medical si este absolvent al Facultatii de Medicina. El tratateaza tulburarile psihice in principal cu medicatie.
• Psihologul nu are nevoie sa urmeze cursurile Facultatii de Medicina. Psihologul poate practica, de regula, dupa finalizarea studiilor de master in domeniul psihologiei. Noi ne folosim de numeroase tehnici si instrumente in cabinet in timpul dialogului cu persoanele care ne trec pragul, insa niciodata nu prescriem medicamente.

O colaborare deschisa intre psihiatrii si psihologi este o conditie fundamentala in favoarea promovarii sanatatii mintale. Sfera de actiune a psihologului este limitata in cazul tulburarilor psihice grave. In aceste cazuri, psihoterapia poate acompania tratamentul psihiatric, acesta din urma fiind primordial.

Aceasta intrebare este una mai recenta. Si in acest caz este valabila distinctia de mai inainte. Atat psihologii, cat si coachii se ocupa de starea de bine a clientilor pe care ii au, iar uneori sfera de actiune cat si metodele folosite se suprapun. Cred mult in vorba noastra din popor Omul sfiinteste locul. Am intalnit coachi care se implica deosebit in munca lor de a-i ajuta pe ceilalti sa fie mai bine. La randul lor, psihologii si-au diversificat sfera de actiune, de la o analiza unidirectionala asupra trecutului, la un proces colaborativ, activ axat pe temele de interes prezente.

Insa un lucru care ii diferentiaza este formarea si recunoasterea profesionala.

• In marea majoritate a tarilor, a fi coach este o profesie nereglementata printr-un cadru oficial, legal. Adica oricine poate avea orice fel de diploma, de la orice institut.
• Pe de alta parte, a fi psiholog este o profesie reglementata atat la nivelul fiecarei tari in parte, cat si la nivel european, iar titlul de psiholog are un statut protejat de lege. Nu poti profesa ca psiholog decat daca ai cumulat 5 ani de studii universitare in domeniul psihologiei. Nu te poti numi psihoterapeut decat daca ulterior formarii academice ai urmat un program de formare psihoterapeutica de minim 2 ani, urmat de o perioada de supervizare de alti minim 2 ani. Toti acesti ani de studiu, de specializare si apoi de experienta supervizata dau expertiza psihologului psihoterapeut de a analiza, de a intelege si de a trata in profunzime complexitatea psihicului uman.

Un alt stereotip foarte des intalnit prezinta ideea psihoterapiei ca o actiune pasiva. Psihologul nu face altceva decat sa stea, sa dea din cap ocazional si sa te intrebe „Si asta cum te-a facut sa te simti?” in timp ce vorbiti numai despre trecutul tau.

Acum eu nu pot sa vorbesc pentru toti colegii mei psihologi, insa la mine in cabinet lucrurile nu stau chiar asa. Ti-am povestit despre mine ca sunt psihoterapeut integrativ. Acest lucru presupune ca eu vad in tine o persoana complexa, alcatuita din mult mai multe componente decat istoricul tau de viata si emotiile tale. Da, si ele se integreaza in sistemul tau de personalitate, insa nu ma limitez la ele. Esti si ceea ce gandesti si cum gandesti. Esti parte din toate relatiile tale trecute si actuale cu prietenii, colegii, familia sau partenerii de viata. Esti ceea ce iti doresti sa ti se intample, visurile si planurile tale de viitor.

In mod special esti un partener activ implicat in terapie. Este procesul tau terapeutic si tu esti cel care decizi stilul si ritmul de lucru. De obicei primele sedinte sunt destinate tocmai stabilirii acestor termeni. Vrei sa ne axam asupra trecutului tau? Vrei sa ne focusam pe dificultatile actuale si pe cum le putem depasi in viitorul nu foarte indepartat? Este alegerea ta. Succesul terapiei vine in urma unei frumoase colaborari si implicari active, in care lucram impreuna pentru a-ti atinge scopurile propuse.

O sedinta la cabinetul unui psiholog nu este un examen oral cu doua verdicte posibile: corect / incorect. Este cat se poate de departe de aceasta idee. Ca psiholog nu iti spun ca decizile tale au fost / sunt / vor fi bune sau gresite si nici nu iau decizii pentru tine. Esti singurul care iti traiesti viata si implicit traiesti consecintele directe ale alegerilor tale.

Ce facem atunci? Lucram sa dezvoltam mai multa conștientizare despre ce anume iti provoaca o problemă (moduri particulare de a gandi, stilul de comunicare, comportamente evitate, tiparuri de a face fata diverselor emotii). Clarificam in ce masura aceste tipare actuale iti sunt de folos sau nu, si experimentam in cadrul sigur al cabinetului moduri diferite, noi, de a gandi, de a face, de a relaționa și de a face fata.

Cred ca aceasta idee s-a nascut privind la psihanaliza clasica, freudiana, unde sedintele aveau loc de 3 sau de 4 ori pe saptamana, timp de cativa ani. Filmul acesta este preonderent de acum cativa zeci de ani. Astazi cercetarile (din Statele Unite ale Americii) ne arata ca jumatate din cei care incep o terapie se folosesc de 10 pana la 20 sedinte. Unul din noua ajunge la mai mult de 20 de sedinte, si da, exista si cazurile celor care aleg sa pastreze terapia ani de zile.

Cred ca este de ajutor sa privim la terapie nu numai in termeni financiari, dar mai mult ca la investitie personala. Terapia va dura atat timp cat trebuie, cat ai nevoie. Tind sa cred ca poate exista un cost mai mare atunci cand nu faci aceasta investitie interioară pentru a imbunatati calitatea vietii tale. Privind la starea ta de bine – sau lipsa ei – si cum va afecta relatiile, sanatatea, succesul în cariera si satisfactia generala a vietii, terapia este o investitie care merita clar facuta.

In majoritatea cazurilor, procesul nu va fi ușor. Psihoterapia cere implicare si dedicare. Iti va cere sa arunci o privire critica asupra ta. Pe parcurs, vor fi probabil momente in care te simti mai rau înainte sa te simti mai bine. Vorbind despre experienete traumatice, de exemplu, ar putea sa perturbe somnul. Analizarea unor moduri în care altii te-au tratat prost, poate duce la tristete si furie.

Confruntarea cu ceva de care iti este teama poate crea mai multa anxietate pe termen scurt. În momentele mai rele din trazitie, ne ajuta sa ne amintim ca si vechile modele se simteau prost. Poate că merită să ii acordam ceva timp pentru a vedea dacă acest moment dificil va da drumul la ceva mai bun pe termen lung.

Adevarul este ca terapia poate fi pe cat de dificila sau de ușoara, pe cat alegi sa ti-o faci tu. Vom merge in ritmul tau pentru a-ți gestiona emotiile pe masură ce apar.

Nu vei fi singur în tot acest timp. Vom imparti greutatea procesului.